Des mergeti cu metroul ? Eu… da… m-am deplasat atat de mult cu el incat am impresia ca m-am nascut in bucuresti si am umblat toata viata cu el. Iar in metrou… oameni… oameni multi pe care ii vezi… sunt multi, sunt diferiti. Totul ce ramane mereu la fel e metroul vechi si graffit-at si… cersetorii. Cine a mers cu metrou si nu a dat niciodata de cersatori? I-am vazut atat de mult incat le stiu la fiecare istoria vietii, ce “boala” are, care e locul unde trebuie sa stea. La fiecare statie se gaseste cate cineva care sta cu mana intinsa cersind…. si pentru ce? aceasta este serviciul lor. Fac din asta o afacere si au un “salariu” de 3000-5000.
Intotdeauna am gandit si crezut ca ei nu au nevoie de acesti bani, nu sunt ei cei care au necesitate de ajutor din partea noastra, ci persoanele care au incercat se creeze ceva in viata si au fost opriti/impedicati din cauze ce nu depind de ei.
Un astfel de exemplu este cel al lui Daniel Raduta – prieten, sef, indrumator, sot, si nu in ultimul rand – tata in devenire. Am facut cunostinta cu el acum 3 ani, il stiu de mult, il stiu bine, am lucrat mult impreuna. Nu e genul de om care sa caute calea cea mai usoara, a facut intotdeauna tot ce a fost mai bine din ceea ce tinea de el.
Desi, ierarhic, imi era sef, niciodata nu mi-a fost sef in adevaratul sens al cuvantului, imi era in primul rand un prieten, un prieten bun pe care l-ar vrea oricina sa il aiba ca prieten, si apoi un indrumator bun. Stie sa asculte, stie sa dea sfaturi, stie sa gaseasca veriga slaba, stie sa rezolve probleme de orice tip, stie multe… pentru ca e o persoana plina de viata alaturi de care nu te plictisesti.
Sorta a fost nemiloasa si cruda cu el, astfel ca s-a trezit intr-o zi in care a inceput sa vada viitorul diferit de cum il vedem noi, pentru ca a fost diagnosticat cu leucemie acuta limfoblastica. Sfarsitul tratamentului se face cu un transplant de maduva, facut in strainatate si care costa pana la 150.000Euro si fara de care nu se poate termina tratamentul.
Cat de neplacut e sa vezi cat costa o viata de om…
Noi… ne gandim ca miine n-avem chef de nimic si pur si simplu vom sta, la vara, poate vom pleca la mare… ne jucam in toate jocurile fara nici un sens ca travian / farmville sau altele, avem planuri atat de vagi pentru ca nu stim sa pretuim timpul. Daniel gandeste cu totul diferit de noi din acel moment. El a fost impins intr-un joc al timpului pe viata si pe moarte, joc care doar noi, semenii lui, il putem ajuta sa castige.
Hai sa il ajutam pe daniel, sa donam niste bani, oricat, pentru cineva care chiar are nevoie de ei si care va fi mereu recunascator : Daniel, Raluca ( sotia ) si fiul ( care se va naste peste o luna ). Detaliile despre donatii precum si istoria lui le puteti gasi pe pagina lui daniel.
